Caperele desemnează mugurii arbustului Capparis Spinosa, arbust peren cu flori alb-roz. Deoarece acești muguri sunt culeși manual, prețul lor este destul de ridicat, însă se compensează cu aroma specială și gustul lor delicat. Originari din bazinul Mării Mediterane, arbuștii caper au fost căutați dintotdeauna pentru mugurii și fructele (se consumă și fructele, sunt mai dulci decât mugurii) lor.
Caperele se găsesc tot timpul anului, și de obicei se comercializează murate în sare sau în oțet; este bine de știut că cele conservate în oțet au un termen mai mare de valabilitate. Caperele sunt foarte populare în gastronomia din bazinul Mării Mediterane (se cultivă în Cipru, Algeria, Spania, Italia, Franța și Grecia), fiind deseori ingredient al rețetelor cu pește(somon, păstrăv), carne(miel, vită, porc) sau al sosurilor (sosul tartar spre exemplu). În anumite zone sunt folosite la gătit chiar și frunzele arbustului, fie la preparatele din pește, fie în salate, iar uneori pot fi folosite chiar și în prepararea brânzeturilor.
Borcanul cu capere conservate se păstrează într-un loc întunecat și răcoros, iar odată deschis, se păstrează la frigider. Un aspect foarte important este că, în borcan, caperele trebuie să stea cufundate în lichid, astfel se vor usca și vor căpăta un miros specific.
În combinație cu muștar, vin alb, suc de lămâie, miere și țelină rasă se obține sosul remoulade, iar pentru un sos care merge cu somon la grătar, trebuie să combini unt topit, suc și coajă de lămâie. Se pot adăuga și în toppingul de la pizza, iar pentru friptura de vițel se face un sos din maioneză, ulei de măsline, ton, anșoa, suc de lămâie și capere, sos italian numit „tonnato”.
Caperele au fost folosite din cele mai vechi timpuri, fiind menționate chiar și în Biblie, în Epopeea lui Ghilgameș, în prima carte de rețete scrisă de Apicus și în scrierile lui Dioscoride. Se folosesc și în scopuri medicinale, ca și carminativ sau afrodisiac.
În funcție de mărimea lor, caperele se clasifică în: grusac (mai mari de 14 milimetri), fines (11-13 mm), capotes (între 9 și 11 mm), capucines (8-9 mm), surfines (au între 7 și 8 mm) și non-pareil ( cu diametrul până în 7 mm).
Cu cât caperele sunt mai mici, cu atât sunt mai bogate în vitamine, nutrienți, etc. Caperele proaspete sunt calitativ superioare celor conservate în saramură sau oțet. Conținând numai 20-25 calorii la 100g, caperele sunt pline de vitamine și minerale, cum ar fi: mangan, fier, calciu, magneziu, vitamina A, riboflavină (vitamina B2), vitamina K, sodiu și vitamina C. La 100 g, conțin 5g carbohidrați (din care 3 g fibre), 0,9 g grăsimi și 2 grame de proteine.
Panzanella, salata din Toscana
Caperele sunt asemănătoare cu brocoli, deoarece ambele conțin niște substanțe numite izotiocianati, care dau aroma picantă a ridichilor, a wasabi, a muștarului sau a frunzelor de varză. Aceste substanțe sunt elemente chimice bazate pe sulf și sunt niște agenți anticancerigeni ce împiedică înmulțirea celulelor canceroase.
Caperele sunt recomandate și în cadrul dietelor de slăbire, cum ar fi Weight Watchers, Atkins sau South Beach, datorită conținutul redus de proteine și carbohidrați, precum și a conținutului caloric mic la suta de grame.
Vitamina K conținută de capere este necesară pentru buna funcționare a procesului de coagulare a sângelui și pentru procesul de dezvoltare și alungire a oaselor (pentru copii în special), cât și pentru creșterea celulară, în special a celulelor sistemului nervos și osos.
Fierul din capere ajută sistemul circulator și previne apariția bolilor specifice acestui sistem (hipertensiune arterială, anemie, etc.).
Persoanele care au probleme vasculare sau iau medicamente diuretice trebuie să monitorizeze nivelele de sodiu (specific caperelor), deoarece nivelul crescut de sare crește presiunea sângelui, efect nedorit.
Deși o perioadă lungă de timp au fost ignorate, caperele au intrat în perioada lor de glorie, fiind vedete în a aromatiza și a îmbunătăți gustul mâncărurilor, dar și de a îmbunătăți calitatea vieții prin beneficiile aduse organismului.
Adaugă comentariu