„Cofetăria este diferită de bucătărie: este un puzzle din chimie, artă și gust, care atinge perfecțiunea doar dacă marginile fiecărei piese sunt perfect șlefuite și se îmbină fără sincope.”
Adina Miron Candrea este autoarea blogului La Gourmandise MousseAdina, unul dintre cele mai apetisante și mai dulci dintre cele pe care le cunoaștem. Este un blogger atipic, deoarece la bază este orientalist. Am depănat împreună o poveste despre Orient, despre lume și viață, despre dulce și sărat.
Spune-ne câteva cuvinte despre La Gourmandise MousseAdina.
Blogul meu a început ca un proiect de suflet (în anul 2017) și a fost gândit, în faza sa inițială, ca o „carte de bucate electronică” în care ar fi urmat să consemnez rețete pe care le creez și/sau testez. Acum, pe lângă rețete, blogul cuprinde și o serie de interviuri cu chefi sau pasionați/profesioniști din domeniul gastronomic, articole despre diferite gastronomii ale lumii, precum și un album cu o parte dintre torturile și deserturile pe care le creez, intitulat Dulcis temptationem.
În viitorul apropiat intenționez să împărtășesc experiențele acumulate în urma vizitelor gastronomice și culturale din diferite locuri ale lumii pe unde m-au purtat drumurile curiozității, precum și recenzii ale cărților din domeniul culinar pe care le citesc.
Cum a fost la tine? Pasiunea pentru rafinamentul cultural al Orientului s-a transformat în pasiune pentru gusturile fine sau mai degrabă invers: ai pornit prin a fi o persoană rafinată și gourmet și ai urmat acest rafinament în toate domeniile, inclusiv în cel intelectual?
Acasă, în familie, mi-a fost cultivat gustul pentru frumos și dorința pentru profesionalism. Provin dintr-o familie de intelectuali (în mare parte doctori și juriști) și nu s-a pus niciodată problema ca eu să nu urmez același drum. Pe parcurs, mi-am dat seama că niciunul dintre cele două domenii nu mi s-ar potrivi. Așa că am preferat să dau frâu liber dorinței de a studia Orientul Mijlociu cu tot ceea ce presupune el. Apoi, lucrurile au curs de la sine și s-au îmbinat glorios. Am învățat limbile Orientului și am învățat despre culturile lor – în același timp a înflorit în mine un boboc de pasiune care exista deja în însăși gena mea: gastronomia. Am ajuns să mă documentez cu privire la bucătăria Orientului și evoluez în continuare. Îmi place tot ce este rafinat și gourmet, dar nu voi refuza niciodată o porție bună și mare de mezze (aperitive specifice) și un kebab gustos… uneori, chiar în detrimentul unui preparat franțuzesc de mare clasă.
Să înțeleg că dulcele este gustul tău preferat?
Fără doar și poate! Cofetăria este diferită de bucătărie: este un puzzle din chimie, artă și gust, care atinge perfecțiunea doar dacă marginile fiecărei piese sunt perfect șlefuite și se îmbină fără sincope. Cofetăria mă inspiră, mă face să creez plăceri și bucurii, să aduc zâmbete sincere. Pentru mine, e un stil de viață, chiar dacă nu profesez în domeniu. În timpul meu liber, investesc multă energie în studiul diverselor tehnici, în căutarea inspirației, în conceperea unor rețete care să mă reprezinte.
Care este ținutul tău oriental preferat?
Mă atrage Orientul în ansamblul său pentru că este un colos, în istoria sa specifică, în gastronomia sa mult-iubită, în antiteza permis-interzis, în destine zbuciumate și secole de cuceriri, în artă, poezie și filosofie și, pe alocuri, în mistere greu de descifrat până și astăzi. În Orient am vizitat mai multe țări, am văzut aproape tot Magrebul și am ajuns până în est. Cred că cel mai mult mi-a plăcut în Maroc, unde am avut o serie de trăiri care nu s-au repetat în niciun alt loc. Îmi doresc foarte mult să ajung în Iran, un alt colos al istoriei regiunii, un prezent al Imperiului Persan, un tărâm ce găzduiește bucătăria mea preferată.
Cât de dulce trebuie să fie, după tine, un desert?
Depinde… Sunt momente în care simt nevoia să devorez un knafa, cel mai bun desert oriental, în accepțiunea mea. Totodată, am momente în care mi-e poftă de o înghețată bună. Dar gustul prăjiturilor tradiționale va rămâne mereu câștigătorul oricărei bătălii. Poate din obișnuință, poate din dragostea pe care i-o voi purta mereu copilăriei. Consider că un desert nu trebuie niciodată să lase un gust pronunțat de dulce, acea usturime în gât. Eu sunt adepta cofetăriei franțuzești și asta spune multe.
Cât de mult contează gustul și cât de mult aspectul la un desert festiv?
100% ambele. Cel mai mult detest să văd un desert perfect… cu gust de carton, dar și viceversa. Știind cât efort stă în spatele unui cofetar și al muncii sale, nu pot și nu vreau să înțeleg lipsa de interes pentru estetic. Pentru mine, ambele sunt la fel de importante.
E greu să fii cofetar?
Dacă ești profesionist este greu, dar și extrem de frumos. Iar dacă nu ești, este și mai greu. Nu aș sfătui pe nimeni să aleagă acest drum dacă el nu are 100% din pasiune și dăruire. Cofetarul este chimist, arhitect, croitor, critic, degustător, creator de gusturi, hamal, proiectant etc. (lista poate continua la nesfârșit). Activitatea în laboratorul de cofetărie nu este deloc ușoară. Pe lângă procesul de creație, ea presupune multă muncă fizică: statul în picioare ore în șir, intratul și ieșitul din camera frigorifică, aerul condiționat, cuptoarele încinse, tăvile grele cu produse, weekendurile nedormite…
Care este desertul tău preferat?
Unul simplu și gustos: un tort bun de ciocolată. Fie ea neagră sau gianduja. Cu fructe macerate în alcool și o glazură delicioasă. Nu-mi plac deserturile cu fructe, pentru mine supremația este egală cu ciocolata care aduce orice desert la rang de artă.
În bucătărie, sunt adepta conceptului fusion. Studiile mele în științele Orientului Mijlociu și-au pus amprenta pe direcția culinară în care m-am dezvoltat în decursul anilor (gătesc, cu adevărat, de peste 15 ani), iar dragostea pe care i-o port bucătăriei noastre tradiționale și celei mediteraneene mă îndrumă, inconștient, să combin diferite ingrediente și tehnici de preparare din care rezultă, de cele mai multe ori, un preparat fusion.
În pofida acestui dat, gastronomia românească rămâne în topul favoritelor mele. Pe blog, am câteva capitole culinare dedicate ei, îndeosebi pe partea de cofetărie-patiserie, unde adaptez rețete vechi cerințelor noi, schimbând aspectul produsului, însă păstrându-i gustul autentic.
Interviu realizat de Roxana Melnicu pentru revista Practic în bucătărie, numărul 12/2019. Poți citi interviul integral prin intermediul platformei Magzter.
Foto: Iulian Iacob, la Galeria Occidentului
Adaugă comentariu